CĂȚELUȘ, cățeluși, s. m. Diminutiv al lui cățel (I 1); cotei. Îi știu, cîinii ăia... sînt niște cățeluși. CAMIL PETRESCU, T. II 72. A găsit-o [pe cățea] culcată pe un mindir de paie și avînd împrejurul ei o grămadă de cățeluși, mici cît pumnul. ODOBESCU, S. III 42. Mîngîia... un cățeluș mic din casă. ALEXANDRESCU, M. 285.