cățărare sf [At: DA / V: a~, acățer~, ~țer~, ~rire^[1] / Pl: ~rări / E: cățăra] 1 Urcare prin apucarea cu mâinile (de ramuri, de colțurile stâncilor etc.) Si: cățărat¹ (1), cățărătură (1). 2 (Pex) Urcare. 3 Urcare a caprelor de munte pe pante repezi Si: cățărat¹ (3), cățărătură (3). 4 Dezvoltare a plantelor, prinzându-se de ramuri, de ziduri etc. (cu cârceii) Si: cățărat¹ (4).