DALAC sbst. 1 🐕 Boală care se ivește mai adesea la cai, la boi și la oi, caracterizată prin umflarea splinei; numită și „talan” „cărbune” sau „antrax”; e molipsitoare și se poate lua și de oameni, la cari produce o umflătură mare la ceafă, pe obraz, etc. numită de popor „bubă-rea” sau „bubă-neagră” (🖼 1740): Că le trebuie de leac Pentr’un cal ce-are ~ (SEV.); cînd se presupune că bolnavul ar avea ~, se ia o broască vie și se alipește de bubă (GOR.) ¶ 2 🌿 Plantă otrăvitoare care produce boabe negre-albăstrui de mărimea celor de mazare; numită și „bobița-lupului”, „mărul-lupului”, „strugurul-lupului”, „poama – vulpii”, etc.; frunzele ei sînt întrebuințate de popor spre a vindeca dalacul (Paris quadrifolia) (🖼 1741) ¶ 3 🌿 BURUIANĂ-DE-DALAC, PĂTLAGICĂ-DE-DALAC = LESNICIOR [tc. dalak, „splină”].