darabană sf [At: AR (1829), 75²/8 / V: ~bana, dărăb~, ba~ / Pl: ~ne / E: pn taraban, rs дарабан, ucr тараоќан] 1 (Pop) Tobă (mică). 2 (Pfm; îe) A bate ~na în (sau pe) ceva A bate ritmic în ceva. 3 (Pop; îe) A bate ~na A bate toba. 4 (Pop; îe) A bate ~na cuiva A vinde averea (cuiva) la mezat. 5 (Pex; îae) A sărăci. 6-7 A vinde (sau a cumpăra) la ~ (sau cu ~ ori, rar, ~ne) A vinde (sau a cumpăra) la mezat. 8 (Pop; îe) A face (cuiva) spatele ~ sau capul A bate foarte tare pe cineva. 9 (Îe) A face cuiva capul ~ A năuci. 10 (Reg; îf dărăbană) Cilindru metalic, fără fund, folosit la pescuit. 11 (Înv; spc) Roată de transmisiune din lemn, plină, care făcea parte din vechile instalații de foraj. 12 (Reg) Smoală sau păcură folosită la ungerea osiei (la căruță).