deal (dealuri), s. n. – 1. Colină, formă de vîrf ca o ridicătură de pămînt. – 2. (Arg.) Temniță. – Mr. deal. Sl. dĕlŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 92; Tiktin; Conev 38), cf. bg. dijel. – Der. deluros, adj. (accidentat); delean(-ncă), adj. (care locuiește în regiunea dealurilor). Cf. deli. După Miklosich, Wander., 10, din rom. provine rut. dil’.