DECADENT, -Ă, decadenți, -te, adj. 1. Care decade, care este în declin, în decadență, în decădere. Cultură burgheză decadentă. 2. Care prezintă caracterele decadentismului, care este propriu decadentismului. Poeții decadenți, interesați să acopere contradicțiile sociale, să mascheze mizeria și asuprirea, mistifică, născocesc simboluri, exagerează conștient, împotriva legilor firii, aspectele neesențiale din realitate, menite să slujească lumii exploatatorilor. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 348, 2/3. Literatura decadentă se caracterizează prin manifestări criminale și macabre. IONESCU-RION, C. 102.