DECORA, decorez, vb. I. Tranz. 1. A ornamenta, a împodobi ceva (mai ales o clădire, o cameră, o sală) cu obiecte sau cu lucrări de podoabă (ornamente, zugrăveli etc.). Căminul... tînăra l-a decorat, l-a dichisit să fie frumos și arătos. CĂLUGĂRU, O. P. 442. La tribuna decorată cu salcie și stegulețe s-au perindat, cred, mulți oratori. SAHIA, N. 20. Tu vei avea, fii sigur, a statuă bogată Al cărei bust cu lanțuri eu am să-l decorez. ALEXANDRESCU, M. 214. ◊ Fig. Fire de nor decorau albastrul cerului. SAHIA, N. 61. 2. A acorda, a conferi cuiva o decorație. A fost decorat cu «Ordinul Muncii». ▭ Fruntașii muncii, cadrele de bază din gospodăria colectivă sînt prețuiți de întregul popor. Mulți dintre ei au fost decorați cu ordine și medalii. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 642.