DEDESUBT¹ adv. (În opoziție cu deasupra) 1. (Uneori precedat de prep. «de», «pe») În partea de jos, din jos, jos, sub (ceva). Cîinele de Olt săpase pe dedesubt tot malul. GALACTION, O. I 74. E acum într-o rochie... albastră, cu jachetă lungă, iar dedesubt bluza albă încheiată pînă sub bărbie. CAMIL PETRESCU, T. I 31. Trase după el un șervet și, de dedesubt, un cuțit înfipt într-un măr. C. PETRESCU, Î. I 13. Ne-am covrigit împrejurul focului; și deasupra ninsoare și dedesubt udeală. CREANGĂ, A. 31. Un cer de stele dedesubt, Deasupra-i cer cu stele Părea un fulger ne-ntrerupt Rătăcitor prin ele. EMINESCU, O. I 176. 2. (Adjectival, de obicei legat de substantiv prin «de», «cel de») De jos, inferior. [Un brad] într-un salt definitiv, se aruncă în golul de dedesubt. BOGZA, C. O. 58. Nu este însă nevoie ca adăpostul de dedesubt să comunice nici cu palatul nici cu strada. CAMIL PETRESCU, B. 91. Aste lacrimi strecurîndu-se pe lîngă zbîrciturile nasului... ajungeau sub buza dedesubt. NEGRUZZI, S. I 6.