DEDUCȚIE, deducții, s. f. Raționament prin care se obține o judecată nouă (numită concluzie) din două sau mai multe judecăți (numite premise), dintre care una trebuie să fie neapărat universală. Pe lîngă această teorie, adaugă... o garnitură de argumentări, de deducții, de abstracții. GHEREA, ST. CR. II 58. – Variantă: deducțiune (pronunțat -ți-u-) (GHEREA, ST. CR. I 362) s. f.