DEFAVOARE s. f. (În loc. prep.) În defavoarea (cuiva) = împotriva interesului (cuiva), în dezavantajul (cuiva). Aparența poate e uneori în defavoarea mea. C. PETRESCU, C. V. 108. Azi situația s-a schimbat în defavoarea ei. REBREANU, R. II 51. – Variantă: (învechit) defavor, defavoruri (GHEREA, ST. CR. I 355), s. n.