DEFOLIÁ (< lat. defolio „a desfrunzi”) vb. I tranz. și refl. 1. Tranz. A înlătura frunzele unor plante de cultură (ex. bumbac, ricin) prin stropire cu substanțe chimice (defoliatoare) pentru a grăbi coacerea sau a ușura recoltarea mecanizată. 2. Refl. (Despre copaci, plante) A-și pierde frunzele în urma atacului unor dăunători (omizi, lăcuste).