demascare s. f. (pol.) Denunțare, chiar a unor fapte și intenții ireale, pentru a denigra pe cineva, în timpul comunismului ◊ „Nu mi-au plăcut niciodată «demascările», cu atât mai puțin nu-mi plac azi.” R.l. 17 VIII 93 p. 1. ◊ „Petre Roman era o persoană particulară când s-a organizat «demascarea» partidelor istorice, după tipicul anilor ’45, ’46.” R.l. 14 IX 93 p. 1 (din demasca; DN, DEX – alte sensuri)