2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DENOMINATÍV, -Ă, denominativi, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care denumește. ◊ Verb denominativ = verb derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv. 2. S. n. Cuvânt derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv. – Din fr. dénominatif, lat. denominativus.

DENOMINATÍV, -Ă, denominativi, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care denumește. ◊ Verb denominativ = verb derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv. 2. S. n. Cuvânt derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv. – Din fr. dénominatif, lat. denominativus.

denominatív, ~ă [At: STAMATI, D. / Pl: ~i, ~e / E: fr dénominatif lat dominativus, -a, -um] (Lin) 1 a Care denumește. 2 a (Îs) Verb ~ Verb derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv. 3 sn Cuvânt derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv.

DENOMINATÍV, denominative, adj. n. (Gram.; în expr.) Verb denominativ = verb derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv. «A gospodări» e un verb denominativ, derivat de la « gospodar ».

DENOMINATÍV, -Ă adj. Care denumește. // s.n. Cuvânt derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv. ◊ Verb denominativ = verb derivat de la un nume. [< fr. dénominatif, cf. lat. denominativus].

DENOMINATÍV, -Ă adj., s. n. (cuvânt) care servește pentru a denumi. ♦ verb ~ = verb derivat de la un substantiv sau adjectiv. (< fr. dénominatif, lat. denominativus)

DENOMINATÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care denumește. 3) și substantival (despre cuvinte) Care derivă de la un nume (adjectiv sau substantiv). /<fr. dénominatif, lat. denominativus

denominativ a. ce servă a numi: termen denominativ.

*denominatív, -ă adj. (lat. denominativus). Care servește la numit: termin denominativ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

denominativ1 adj. m., pl. denominativi; f. denominativă, pl. denominative

denominativ2 s. n., pl. denominative

denominatív s. n., pl. denominatíve

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DENOMINATÍV, -Ă adj. (< fr. dénominatif, cf. lat. denominativus): în sintagmele adjectiv denominativ, cuvânt denominativ, substantiv denominativ și verb denominativ (v.).

DENOMINATÍV s. n. (< adj. denominativ, -ă < fr. dénominatif, cf. lat. denominativus): cuvânt derivat de la un nume (de la un substantiv sau de la un adjectiv). În această categorie intră substantive, adjective, verbe și adverbe. Astfel, substantivele copilandru, copilaș, copiliță, copilărie, copileț și copilă sunt d. de la substantivul copil; adjectivele copilăros și copilăresc sunt, de asemenea, d. de la același cuvânt copil (sau poate chiar de la copilărie), verbul a copili și adverbul copilărește ne trimit tot la cuvântul copil (al doilea poate și de la copilărie). De asemenea, substantivele bunătate și bunic, adjectivele bunicel și bunișor și verbul a îmbuna sunt d. de la adjectivul bun.

Intrare: denominativ (adj.)
denominativ1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • denominativ
  • denominativul
  • denominativu‑
  • denominati
  • denominativa
plural
  • denominativi
  • denominativii
  • denominative
  • denominativele
genitiv-dativ singular
  • denominativ
  • denominativului
  • denominative
  • denominativei
plural
  • denominativi
  • denominativilor
  • denominative
  • denominativelor
vocativ singular
plural
Intrare: denominativ (s.n.)
denominativ2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • denominativ
  • denominativul
  • denominativu‑
plural
  • denominative
  • denominativele
genitiv-dativ singular
  • denominativ
  • denominativului
plural
  • denominative
  • denominativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

denominativ, denominatiadjectiv

  • 1. Care denumește. DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. Verb denominativ = verb derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote «A gospodări» e un verb denominativ, derivat de la « gospodar ». DLRLC
etimologie:

denominativ, denominativesubstantiv neutru

  • 1. Cuvânt derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.