DEPRESIUNE, depresiuni, s. f. I. 1. Formă de relief situată la un nivel mai jos decît regiunile înconjurătoare. Depresiunea subcarpatică. ▭ Clima depresiunii Mării Caspice se va schimba radical. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2385. Îndoituri, depresiuni... se detaliau în transparența desăvîrșită a aerului. IBRĂILEANU, A. 125. 2. (Uneori determinat de «atmosferică» sau «barometrică») Vîrtej de aer (cu diametrul de cîteva sute de kilometri) în care presiunea aerului este mai mică decît în regiunile vecine și care aduce timp rău în locurile pe unde trece. II. Fig. 1. Stare sufletească de tristețe asociată uneori cu neliniște; descurajare, deprimare. Pacea tristă a acestor așezări îi sporea și mai mult depresiunea sufletească. SADOVEANU, Z. C. 283. 2. (În orînduirea capitalistă) Scădere a valorilor de rentă, a acțiunilor etc., scădere a prețurilor, care survine în urma unei crize economice. – Pronunțat: -si-u-.