DEPĂȘI, depășesc, vb. IV. Tranz. 1. A întrece pe cineva sau ceva care merge sau aleargă pe același drum și în același sens; a lăsa în urmă. Depășise pe ceilalți alergători cu doi metri. ▭ [Tunurile anticar] sînt în linia întîia și au fost depășite de tancuri. CAMILAR, N. I 388. ◊ Fig. Viața biruiește și depășește necontenit moartea. SADOVEANU, P. M. 280. 2. A trece peste o anumită limită sau peste un anumit nivel; a trece dincolo de..., a întrece o anumită măsură. Munciți cu rîvnă... scoateți pîne mai multă pentru muncitorii de la orașe! Ei muncesc depășind normele, pentru a vă da unelte. CAMILAR, TEM. 403. După cîte reieșea din ziare, discuțiile nu depășeau mult adîncimea celor din tren. CAMIL PETRESCU, U. N. 143. ♦ A întrece puterile (fizice sau intelectuale) sau competența cuiva. Nu pot să rezolv această problemă căci mă depășește.