deranja [At: CAZIMIR, GR. 95 / Pzi: ~jez / E: fr déranger] 1 vt A strica rânduiala, ordinea unor obiecte. 2 vt A tulbura bunul mers al unei mașini, al unei instalații etc. Si: a strica. 3 vt (Îe) A-și ~ stomacul A avea o indigestie. 4 vt (Fig) A tulbura liniștea sau activitatea cuiva. 5 vt (Fig) A incomoda, a stânjeni pe cineva. 6 vt A determina pe cineva să-și schimbe locul pentru a face loc de trecere (cuiva). 7 vr A se ridica spre a face loc unei alte persoane. 8 vr A se opri din activitate. 9 vr (Irn sau în formule de politețe) A se osteni.