DESFĂTĂTOR, -OARE, desfătători, -oare, adj. Care desfată ochii sau simțurile; plăcut, încîntător. Dincolo de aste primejdii se întindea o grădină desfătătoare. POPESCU, B. I 91. Vederea desfătătoare ce avea pe mare camera noastră ne făcu să uităm suferințele. BOLINTINEANU, O. 294. În ce loc a fost vînătoarea... mai desfătătoare? ODOBESCU, S. III 78.