DESFERECA (-ec), DESFERICA (-ic) I. vb. tr. A scoate, a face să se piardă ferecătura, fiarele: Faur ferecă și desferecă și anume două săptămâni ferică iar două desferică, adecă ninge și plouă, înghiață și desghiață, e ger și căldură (MAR.). II. vb. refl. A se desface fiarele. cătușile se desferecară de pe țurloaiele mînilor și ale picioarelor (DEM.) [des- + fereca].