desfătare sf [At: (a. 1643) GCR I, 106/41 / V: ~fatare, (îvr) dezv~, (reg) ~făida~ / Pl: ~tări / E: desfăta] 1 (Înv) Extindere. 2 (Înv) Înfrumusețare. 3 Bucurie mare Si: desfăt (3), desfătat¹ (3). 4 Sentiment de profundă satisfacție (intelectuală, senzorială, estetică) pe care îl resimte cineva Si: delectare, desfăt (4), desfătat¹ (4). 5 Viață îndestulată și ușoară Si: desfăt (5), desfătat¹ (5). 6 Provocare a unei bucurii, a unei plăceri Si: desfăt (6), desfătat¹ (6). 7 Petrecere. 8 (Pex) Desfrâu. 9 Distrare. 10 (Pex) Fermecare.