DESGĂRDINA, DESGRĂDINA, DEZ- (-inez) vb. tr. și refl. 1 A sări o doagă din gardin (R.-COD.) ¶ 2 A (se) scoate, a (se) desprinde, a (se) rupe din rădăcină, din locul unde e înțepenit, legat: rămînea cu gîtul desgrădinat din guler (D.-ZAMF.); începu movila să se cutremure... de părea că vrea să se desgrădineze de pămînt (ISP.) ¶ 3 A (se) îndepărta: nu puteam să-l mai desgărdinez de mine (CIAUȘ.).