desime sf [At: HERODOT (1654), 336 / V: (înv) ~sâme, (reg) dis~ / Pl: ~mi / E: des + -ime] 1 Însușire de a fi des. 2 (Ccr; urmat de determinări în genitiv sau introduse prin pp „de”) Grup de copaci sau de tufe. 3 (Pex) Pădure deasă Si: desiș. 4 (Prc) Partea cea mai deasă a unei păduri. 5 Mijloc al unei păduri. 6 (Reg) Deasă. 7 (Spc) Mărime a distanței medii dintre axele indivizilor unei asociații vegetale (arbolet, plantație, semănătură etc.), care se folosește la caracterizarea gradului de apropriere dintre aceștia. 8 (Urmat de determinări în genitiv sau introduse prin pp „de”) Număr mare de fenomene, ființe de același fel Si: aglomerare, îngrămădire, mulțime. 9 (Înv) Densitate.