despicat², ~ă a [At: CANTEMIR, I. I. I, 113 / V: (îrg) dis~, (reg) deșp~ / Pl: ~ați, ~e / E: despica] 1-2 (D. obiecte dure) Desfăcut în două sau mai multe bucăți, de-a lungul (sau, rar, de-a latul), cu ajutorul unui obiect ascuțit, dur. 3-4 (Teh; d. lemn) Desfăcut (manual sau) mecanizat paralel cu fibra lemnoasă, pentru a obține scânduri, doage, șindrilă etc. 5 (Fig) Chinuit de o durere insuportabilă. 6 (D. obiecte) Spart de la sine în bucăți, ca și cum ar fi despicat de cineva. 7-8 (D. obiecte de îmbrăcăminte) Sfâșiat de-a lungul (de la sine sau) de către cineva. 9 (Asr; d. trupuri, carne) Spintecat printr-o tăietură lungă și adâncă Si: (înv) despintecat² (1). 10 (D. pământ) Crăpat, formând o falie adâncă. 11 (Îvr; d. ape) Despărțit în două, lăsând la mijloc uscatul. 12 (D. obiecte) Desfăcut în părțile simetrice din care este format. 13 (Pop; d. muguri, boboci) Deschis, începând să înflorească. 14 (Înv; d. terenuri) Împărțit în loturi. 15 (Îvr; d. atomi) Descompus în particule. 16 (D. arbori) Ramificat². 17 (D. aer, apă) A cărui rezistență este învinsă și prin care se înaintează rapid. 18 (Fig) Pătruns cu mintea dincolo de aparențe. 19 (Ind) Șpăltuit². 20 (D. îmbrăcăminte) Care are o despicătură din croială. 21 (Reg; d. culoarea părului) Înspicat². 22 (Reg; d. voce) Răspicat².