despot, ~ă smf [At: M. COSTIN, O. 281 / A și: ~pot / V: (înv) dis~ / Pl: ~oți, ~e / E: fr despote, ngr δεσπότης] 1 (Ant) Conducător cu puteri discreționare Si: tiran. 2-3 (Fig) Persoană excesiv de autoritară, (care nu ține seama de alții sau) care vrea să-și impună cu orice preț voința. 4 (În Imperiul Bizantin) Guvernator autonom al unei provincii.