Definiția cu ID-ul 964334:

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DESTIN. Subst. Destin, soartă, parte (pop.), orîndă (pop.), triște (înv.), fortuna (livr.), fatum (livr.), noroc, șansă, menire, ursită, ursitoare (înv.), scrisa (pop.), dată (reg.), soroc (reg.); predestinare, predestinație, hărăzire, sorocire (pop.), soroceală (pop.), ursire, preursire (rar), sortire, norocire, urseală. Neprevăzut, întîmplare, hazard. Menitor (înv.). Ursitoare, urzitoare (rar), ursoaică (pop.), moire (la greci), parce (la romani). Fatalitate, fatum (livr.); predeterminație; inexorabilitate (rar), implacabilitate; fatalism. Fatalist. Adj. Destinat, sortit, menit, ursit, preursit (rar), sorocit (pop.), predestinat. Menitor, ursitor. Fatal, fatidic (livr.), predeterminat, inevitabil, ineluctabil; implacabil, inexorabil. Întîmplător, fortuit (livr.), neprevăzut. Fatalist. Vb. A destina, a hărăzi, a meni, a sorti, a noroci (pop.), a ursi, a preursi (rar), a predestina, a meni, a soroci (pop.). Adv. Fatalmente, în mod fatal, inevitabil, ineluctabil. V. întîmplare, necesitate, prezicerea viitorului.