destinație sf [At: HELIADE, O. II, 361 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr destination] 1 (Înv) Menire. 2 Scop. 3 Întrebuințare consacrată sau hotărâtă dinainte a ceva sau a cuiva într-un anumit scop Si: destinare (2), destinat¹ (2). 4 Loc, țintă, obiectiv sau persoană către care se îndreaptă cineva sau ceva, unde urmează să ajungă cineva sau ceva Si: destinare (3), destinat¹ (3). 5 (Înv; îs) Locul ~i Loc spre care s-a hotărât să se îndrepte cineva sau ceva, unde urmează să ajungă cineva sau ceva.