DESTINS, -Ă, destinși, -se, adj. 1. Care nu mai este încordat; relaxat, discordat. Pe o pajiște verde, slobozenia, copilă bălăioară cu cosițe lungi și aurite, se giuca cu un arc destins. RUSSO, O. 24. Frînghia destinsă a giganticului arc. ALECSANDRI, P. III 92. 2. Desfășurat în toată întinderea; întins. Fața [cîmpiei] netedă și destinsă se perde în depărtare pe malul măreței Dunări. ODOBESCU, S. I 23.