DESTITUI, destitui, vb. IV. Tranz. (Cu privire la persoane) A scoate, a îndepărta (drept pedeapsă) dintr-o funcție, dintr-un post. V. concedia. La 18 martie 1574 sultanul Selim destituie pe Ion-vodă din domnia Moldovei. IST. R.P.R. 153. Noul minister găsise urgent de a destitui sau a strămuta o mare parte din impiegați. ALECSANDRI, T. I 371. [Împăratul Alexandru] zicea că voiește pacea, se arăta furios în contra agentului său Pini pentru încurajările ce da boierilor emigrați, făgăduind că-l va destitui. GHICA, S. 124.