destoinic, ~ă a [At: TETRAEV. (1574), 4^v / V: (înv) deas~, ~nec, dis~, dos~ / Pl: ~ici, ~ice / E: vsl достоин] 1 Demn de..., căruia i se cuvine ceva Si: vrednic. 2 Care este înzestrat cu posibilități intelectuale (remarcabile), pătrunzând cu mintea, înțelegând, pricepând ceva Si: priceput, (înv) pricepător. 3 Care posedă cunoștințe temeinice într-un anumit domeniu sau care își cunoaște bine meseria Si: iscusit, îndemânatic, priceput, (asr) pricepător, (înv) practicos, practicist Vz. apt, capabil, competent. 4 (Fig; d. abstracte) Care se sprijină pe argumente solide Si: întemeiat, sigur.