Definiția cu ID-ul 444450:

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

destrăma (destram, destrămat), vb. – A se rupe, a se zdrențui, a se desface o țesătură. – Mr. distrămedz, distrămare, megl. distram. Lat. *dĭstramāre, de la trama (P. Papahagi, Notițe, 19; Pascu, I, 171; Tiktin), cf. mr. tramă „urzeală”; sau, mai probabil, de la tramă, care trebuie să fi existat în rom. veche și care astăzi se folosește ca neol.Der. destrămătură, s. f. (fire rupte sau destrămate dintr-o țesătură).