DETALIU, detalii, s. n. Parte dintr-un întreg; amănunt. Se vede cît de colo că-și revine din oră în oră din zdruncinătura aceea a minții, își aduce aminte tot mai bine de tot mai multe detalii. DUMITRIU, B. F. 151. Intrînd în detalii, el [Odobescu] recomandă Academiei să nu fie riguroasă în alegerea cuvintelor romînești și în etimologism. IBRĂILEANU, SP. CR. 211. ◊ Loc. adv. În detaliu = în fiecare amănunt luat aparte. [Casa] e zidită pe la mijlocul veacului trecut și înfățișează, în detaliu și în total, vîrsta ei venerabilă. GALACTION, O. I 493. ◊ Expr. (A vinde) în detaliu = (a vinde) în cantități mici, cu bucata, cu amănuntul. ♦ (Uneori peiorativ) Lucru mărunt, lipsit de importanță, secundar (față de altul mai important). Expunere încărcată de detalii. ▭ Unele clipe răzlețe, unele gesturi, unele detalii de nimic, îmi reveneau acum. GALACTION, O. I 106. ♦ Parte a unei lucrări literare sau a unei opere de artă, care, deși cuprinsă în ansamblul operei, poate fi privită și izolat. Detaliile ornamentale ale unei construcții de stil.