dezabuzat, ~ă [At: PONTBRIANT, D. / S și: (înv) ~usat / Pl: ~ați, ~e / E: dezabuza] (Liv) 1-2 smf, a (Persoană) care și-a pierdut speranțele Si: decepționat, dezamăgit, dezgustat, sceptic. 3-4 smf, a (Persoană) care este lipsită de entuziasm. 5 a (D. manifestările oamenilor) Care denotă decepție. 6 a (D. manifestările oamenilor) Care denotă dezgust.