DEZAMĂGIT, -Ă, dezamăgiți, -te, adj. (Despre persoane) Înșelat în așteptările sale; deziluzionat, decepționat. Țăranii răsculați au fost dezamăgiți cînd au văzut că armata împăratului luptă împotriva lor. IST. R.P.R. 277. Rareori în viața mea am fost mai dezamăgit. CAMIL PETRESCU, T. I 520. Fu sincer dezamăgit cînd mă auzi că mergeam să citesc. M. I. CARAGIALE, C. 114.