Dezbrăcare. Subst. Dezbrăcare, dezechipare, dezgolire, dezvelire, despuiere; dezbrobodire, dezgoveală (pop.). Descălțare, descălțat. Goliciune, golătate, nuditate, dezbrăcare (înv.). Nud. Adj. Dezbrăcat, dezechipat, dezgolit, despuiat, gol, goluț (dim.), golaș (înv.), gol-goluț, gol de tot, gol pușcă, gol cum l-a făcut mă-sa, gol nap (ca napul), gol ca degetul, nud, fără haine, fără veșminte, în pielea goală. Cu capul gol; dezbrobodit. Desculț, descălțat. Dezbrăcător (rar). Vb. A se dezbrăca, a se dezechipa, a se dezgoli, a se despuia, a se descotoșmăni, a-și scoate hainele, a-și lepăda hainele; a rămîne dezbrăcat, a se dezbrăca în pielea goală, a rămîne în pielea goală. A-și descoperi capul, a-și scoate pălăria (căciula), a rămîne cu capul gol; a se dezbrobodi, a se dezgovi (pop.). A se descălța. A dezbrăca, a dezgoli, a goli (pop., rar), a despuia (la piele, pînă la piele), a descotoșmăni, a scoate hainele (de pe cineva); a lăsa (pe cineva) gol (în pielea goală). V. îmbrăcăminte, încălțăminte.