dezbăra [At: M. COSTIN, O. 188 / V: (îrg) diz~ / S și: (înv) desb~ / Pzi: dezbar, (reg) dezbăr / E: nct] 1 vt (C.i. oameni, animale etc.) A determina să renunțe la o deprindere (rea) Si: a dezvăța. 2 vt (Pex) A dezobișnui. 3 vt (Pex) A renunța. 4-5 vtr (C.i. oameni) A (se) despărți de cineva sau de ceva. 6-7 vtr (C.i. oameni) A (se) îndepărta. 8-9 vtr (C.i. oameni) A (se) elibera.