dezbărare sf [At: POLIZU / E: dezbăra] 1 Determinare (a unei persoane, unui animal etc.) să renunțe la o deprindere (rea) Si: dezvățare. 2 (Pex) Dezobișnuire. 3 (Pex) Pronunțare. 4 Despărțire (a cuiva) de cineva sau de ceva. 5 Îndepărtare (a cuiva). 6 Eliberare (a cuiva).