dezbăta [At: ȘINCAI, HR. I, 45/26 / S și: desb~ / E: des- + (îm)băta] (Rar) 1-2 vtr (D. oameni) A ieși (sau a scoate pe cineva) din starea de beție Si: a (se) trezi. 3-4 vtr (Fig; d. oameni) A-și reveni (sau a face pe cineva să-și revină) dintr-o stare de confuzie, de neclaritate Si: a (se) clarifica, a (se) limpezi. 5 vr (Pex) A se hotărî. 6-7 vtr (Îe) A (se) ~ de cap A (se) dezmetici. 8 vt (Pex) A lecui. 9 vt (Pex) A despărți.