DEZBĂTA, dezbăt, vb. I. Refl. (Rar) A se trezi din beție. (Tranz.) Un alt ciocan de țuică mai bea-l, să te dezbete. MACEDONSKI, O. II 68. ♦ Tranz. Fig. A aduce (pe cineva) la realitate; a dezmetici. Apoi cade leșinată Pe un moale pat, Unde Ștefan o dezbată Cu un sărutat. BOLINTINEANU, P. I 79.