Definiția cu ID-ul 907109:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZDOI, dezdoi și dezdoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A desface o țesătură, o hîrtie sau alt lucru îndoit; a întinde. Neagu dezdoi scrisoarea. BART, E. 175. Dar d. Lefter retrage încetinel mîna, dezdoiește biletele și întreabă: N-aveți listele? CARAGIALE, O. I 349. 2. Refl. (Despre obiecte elastice sau mlădioase, despre trup, brațe etc.) A reveni în poziție dreaptă (după ce a fost îndoit), a se îndrepta, a se descovoia, a se destinde. Mi-a vorbit și de necazurile noastre care ne încovoaie ca pe o creangă... Dar și cînd s-o dezdoi creanga! DAVIDOGLU, O. 28. M-am ridicat ca un arc ce se dezdoaie. GALACTION, O. I 98. ◊ Tranz. Ne-am frînt pe unelte sub arșiți și ploi și viforniți, Nemaiputînd dezdoi trupul durut. TOMA, C. V. 398. [Mîna] parcă i-o încleștase ceva, așa nu putea s-o dezdoaie. La TDRG.