DEZGROPA, dezgrop, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la oameni) A scoate din mormînt, a exhuma. Se pomeni... cu un oarecine că vine și vrea să dezgroape pe mort. ISPIRESCU, L. 253. ♦ Fig. A scoate la iveală (lucruri de mult uitate). 2. (Cu privire la obiecte îngropate) A scoate din pămînt, a aduce la suprafață, a da la iveală prin săpături. A dezgropat o comoară. ◊ Fig. Dezgropăm, dezgropăm talantul ascuns. TULBURE, V. R. 33. ◊ Refl. pas. La Hăbășești s-au dezgropat... urmele unei întregi așezări, compuse din peste 40 de locuințe. IST. R.P.R. 16. ◊ (Cu privire la unele plante a căror tulpină se îngroapă toamna) Dezgroapă via.