dezmetici vr [At: BIBLIA (1688), 212 2/15 / V: (îvp) ~teci, (îvr) dizmit~, dizmint~ / S și: desm~ / Pzi: ~cesc / E: dezmetic] 1-2 (Înv) A se comporta ca un dezmetic (2-3). 3 A-și reveni dintr-o stare emotivă puternică Si: a se trezi la realitate, (îvr) a se dezmeți, a se dezmânta.