deznodământ sn [At: CALENDARIU (1794), 37/2 / S și: (înv) desn~ / Pl: ~uri / E: deznoda + -(ă)mânt (după fr dénouement)] 1 (Rar) Deznodare (1). 2 Soluție (de obicei tragică) a unei situații, a unei încurcături, a unui conflict etc. Si: sfârșit. 3 (Spc) Parte finală a unei compoziții epice sau dramatice, care aduce soluția conflictului. 4 (Fig; îs) ~ tragic sau fatal Moarte.