DEZOLANT, -Ă, dezolanți, -te, adj. Care întristează, care produce mîhnire adîncă; jalnic. V. pustiu. Bazinul carbonifer nu se întinde în mijlocul unei dezolante cîmpii cenușii, ci de jur împrejurul minelor și al coloniilor munții se ridică spre cer, și tot acest ținut e plin de măreție și de o nobilă frumusețe. BOGZA, V. J. 212. Era, în toată casa, un semiîntuneric dezolant. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 328. Jalnic, dezolant, pustiu e delta moartă. BART, E. 309.