dezordonat, ~ă a [At: BĂLĂȘESCU, GR. 124/15 / V: (înv) diz~ / S și: (înv) deso~ / Pl: ~ați, ~e / E: fr désordonné] 1 (D. oameni) Căruia nu-i place ordinea. 2 (D. oameni) Care nu este obișnuit cu ordinea și nu o respectă (în aspectul sau în acțiunile sale) 3 (D. manifestări sau acțiuni ale oamenilor) Care denotă lipsă de ordine. 4 Făcut la întâmplare. 5 (D. lucruri, încăperi, locuri etc.) Care se află în neorânduială, lipsit de ordine.