dezvoltare (fr. développement; germ. Durchführung; engl. development; it. sviluppo) 1. Procesul alterării pronunțate a unei unități a discursului muzical (motiv*, frază*, structură armonică, temă*, secțiune etc.). D. presupune variația*; dar o depășește prin aceea că afectează însăși identitatea unității asupra căreia se aplică. Operațiile (modalitățile sau procedeele) prin care se realizează d. sunt cele specifice variației (1) cărora li se adaugă: tronsonarea dezvoltatoare (tronsonarea efectuată în punctul cel mai caracteristic al unității dezvoltate) și reconsiderarea poziției metrice acesteia. 2. Secțiune a formei sonată*, situată între expoziție (1) și repriză (1), alcătuită dintr-un șir de procese dezvoltătoare bazate pe materialul muzical prezentat în expoziție, în care are loc travaliul tematic. D. poate fi analizată în mai multe subsecțiuni, pe criteriul condiției tonale, al structurii și provenienței materialului melodico-ritmic și armonic care o constituie. 3. Denumirea de d. este atribuită de muzicologia germ. și secțiunii centrale a fugii*, secțiune în care materialul tematic al expoziției este reluat în alte tonalități (2) (de preferință în tonalitatea relativei*) și tratat prin modalități variaționale specifice.