DEZVOLTARE, dezvoltări, s. f. Acțiunea de a (se) dezvolta și rezultatul ei. 1. Formă revoluționară a mișcării, de trecere de la o stare calitativă veche la alta nouă prin salturi, prin întreruperea continuității procesului evolutiv, prin transformarea cantității în calitate. Marxismul arată că istoria dezvoltării societății este în primul rînd istoria producției, istoria modurilor de producție care se succed de-a lungul veacurilor. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 353, 2/1. ♦ Extindere, creștere în proporții, în însemnătate, în forță. Dezvoltarea și progresul tehnicii devin problemă de bază pentru construirea socialismului și comunismului. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 337, 2/1. ♦ Formare, creștere (în sens fizic sau intelectual). Corpul ei, încă în dezvoltare, avea mlădieri ca tulpinile subțiri și înalte la adierea vîntului. IBRĂILEANU, A. 52. 2. Expunere amănunțită (a unei idei, a unui subiect). 3. Producere, emanare, degajare. Reacția dintre sodiu și apă se face cu dezvoltare de căldură.