3 definiții pentru diadă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
diadă sf [At: LM / P: di-a~ / Pl: ~de / E: fr dyade] 1 (Flz) Principiu al diversității și regularității în filozofia lui Pitagora, opus monadei. 2 (Mat) Grup de două mărimi legate în aceeași operație. 3 (Blg) Formațiune alcătuită dintr-o pereche de celule, cu nuclei haploizi, rezultată în urma primei diviziuni meiotice.
DIADĂ s.f. 1. (Fil.) Principiul diversității și al neegalității în filozofia lui Pitagora, opus monadei. 2. (Mat.) Grup de două mărimi legate cu ocazia aceleiași operații. 3. (Biol.) Formațiune alcătuită dintr-o pereche de celule, cu nuclei haploizi, rezultată în urma primei diviziuni meiotice. [Pron. di-a-. / < fr. dyade, cf. lat. diades, gr. dys – doi].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIADĂ s. f. 1. principiu metafizic al dualității, la filozofii antici greci, opus monadei. 2. (în psih. socială) orice relație dintre două persoane, sub raportul interacțiunii. 3. (mat.) grup de două mărimi legate cu ocazia aceleiași operații. 4. (biol.) cele două celule rezultate din prima diviziune meiotică. 5. (în versificație) grup armonic de două vocale. (< fr. dyade)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
diadă, diadesubstantiv feminin
- 1. Principiul diversității și al neegalității în filozofia lui Pitagora, opus monadei. DN
- 2. Grup de două mărimi legate cu ocazia aceleiași operații. DN
- 3. Formațiune alcătuită dintr-o pereche de celule, cu nuclei haploizi, rezultată în urma primei diviziuni meiotice. DN
- 4. (În psihologia socială) Orice relație dintre două persoane, sub raportul interacțiunii. MDN '00
- 5. (În versificație) Grup armonic de două vocale. MDN '00
etimologie:
- dyade DN