dibuire sf [At: VALIAN, V. / Pl: ~ri / E: dibui] 1 Mișcare nesigură prin întuneric sau în necunoscut (pentru a găsi, a prinde, a da de etc. ceva) Si: (îvr) dibuială (1), dibuit¹ (1), orbecăire. 2 (Olt) Căutare a unui obiect prin buzunare Si: (îvr) dibuială (2), (rar) dibuit¹ (2). 3 (Înv) Căutare stăruitoare dar nesigură în vederea atingerii unui scop Si: (îvr) dibuială (3), (rar) dibuit¹ (3). 4 (Rar) Încercare repetată Si: (îvr) dibuială (4), (rar) dibuit¹ (4). 5 Mers nesigur în căutarea unui drum Si: (îvr) dibuială (5), (rar) dibuit¹ (5). 6 Găsire a unei persoane după o căutare insistentă Si: (îvr) dibuială (6), (rar) dibuit¹ (6). 7 (Îvr) Ochire.