DIMINUA, diminuez, vb. I. Tranz. A micșora, a împuțina, a scădea, a face să descrească. Opera dramatică a lui Caragiale, a cărei valoare fusese diminuată și pentru care autorul în timpul vieții sale a fost hulit... a devenit acum o comoară din care se împărtășesc și alte popoare. V. ROM. ianuarie 1952, 225. Societatea viitoare va accentua rolul iubirii, nu-l va diminua. CAMIL PETRESCU, T. III 324. – Pronunțat: -nu-a.