DIMPOTRIVĂ¹ adj. invar. 1. Din față, din partea cealaltă, de dincolo; opus. Pe malul dimpotrivă... se desfăcea în lumină un plai înalt. GALACTION, O. I 62. Urcăm, deci, pe povîrnișul dimpotrivă. CAMIL PETRESCU, U. N. 369. Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate, Către țărmul dimpotrivă se întind, se prelungesc. ALEXANDRESCU, P. 132. 2. (Despre vreme) Potrivnică, neprielnică, rea. Vremea a fost prea dimpotrivă, cum știți, și numai un om a venit azi în pădure. CREANGĂ, P. 145.