DINAMIC, -Ă, dinamici, -e, adj. 1. (Mec.; în opoziție cu static) De mișcare și de forță, privitor la mișcare și la forță. O forță se poate măsura atît prin efectul ei dinamic, cît și prin cel static. 2. Plin de mișcare, de acțiune, activ. Dezvoltarea creației populare a căpătat un ritm deosebit de dinamic la popoarele libere. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 353, 1/1. Aceste mari întinderi însuflețite alcătuiesc trecerii Oltului un ultim defileu dinamic. BOGZA, C. O. 112. ◊ (Gram.) Verb reflexiv dinamic = verb reflexiv a cărui acțiune se face cu participarea intensă sau cu un interes special din partea subiectului. «A se gîndi» este un verb reflexiv dinamic, ceea ce se vede clar dacă îl comparăm cu «a gîndi». ♦ (Despre oameni și manifestările lor) Care dovedește forță vitală, putere de a se afirma și de a acționa; energic, întreprinzător.